- greábãn
- s. n./s. m., pl. grébene/grébeni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
greábãn
Look at other dictionaries:
greabăn — GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ p. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni pieptene . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GREÁBĂN s. (zool.) (reg.) gârbiţă,… … Dicționar Român
grebănos — GREBĂNÓS, OÁSĂ, grebănoşi, oase, adj. Care are greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoşat. – Greabăn + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 grebănós adj. m., pl. grebănóşi; f. sg. grebănoásă … Dicționar Român
zebu — ZÉBU s.m. Animal mamifer domesticit din ţările tropicale, asemanător cu boul, caracterizat printr o cocoaşă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [acc. şi: zebú] – Din fr. zébu. Trimis de ana zecheru, 29.10.2007. Sursa: DEX 98 zebú s. m. Trimis… … Dicționar Român
grebănar — GREBĂNÁR, grebănare, s.n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. v. gâtar. – Greabăn + suf. ar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GREBĂNÁR s. v. gâtar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime grebănár s. n … Dicționar Român
gârbiţă — GÂRBIŢĂ, gârbiţe, s.f. 1. (pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ♢ expr. A muia (cuiva) gârbiţa = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi şi cu flori mari, violete (Limodorum abortivum).… … Dicționar Român
Uda, Argeş — Uda Commune Country Romania County Argeş … Wikipedia
Liste der Orte im Kreis Argeș — Gemeinden des Kreises Argeș AB AR … Deutsch Wikipedia
gârbă — gârbă, gârbe, s.f. (înv.) spate, spinare. Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR gîrbă ( be), s.f. – Spinare. – Megl. gorb. sl. gŭrbŭ spinare (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb cocoaşă . – Der. gîrbi, vb. ( … Dicționar Român
spete — SPÉTE s. pl. v. greabăn. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spinare — SPINÁRE, spinări, s.f. 1. (anat.) Spate (1). ♢ loc. adv. În (sau pe) spinare sau de a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ţinând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ♢ expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva … Dicționar Român
